Progresul: realitate sau ficțiune?
- youthaddictbacau
- Sep 3, 2020
- 5 min read
Pentru a avea un punct de pornire vă întreb: A existat într-adevăr un progres sau au fost doar schimbări? La o primă privire răspunsul e ușor, omenirea a progresat și am ajuns aici, dar oare e adevărat? Oare nu este o abordare mult prea modestă și incompletă?

În primul rând când vorbim despre progres sau evoluție trebuie să precizăm la ce tip de progres ne referim. Este important să specificăm și locul la care facem referire. Este o minciuna să spunem că toți progresează o dată, este imposibil. Unele imperii se destrămau, altele se clădeau, popoare întregi dispăreau, iar altele se înmulțeau, astfel eu voi vorbi strict despre poporul mostru, deși nu neg posibilitatea că și alte țări să fie într-o situație similară.
România este o țară cu un nivel de trai mediu și cu un nivel de evoluție oarecum scăzut, dar cred că este normal, dimpotrivă chiar trebuie să recunoaștem că se putea mult mai rău, faptul că suntem o țară oarecum independentă este foarte pozitiv. De ce este normal? România a avut mari amenințări. Imperii peste imperii ce se clădeau la porțile țării cu voința să o cucerească. De la greci care au și întemeiat unele cetați: Histria, Gallatis și Tomis, românii care au cucerit o parte din Transilvania și au furat bogațiile dacilor (se spune că pe atunci Imperiul trecea printr-o criză financiară, iar după cucerire Traian a organizat jocuri timp de 3 săptămâni, iar locuitorii Romei au fost scutiți de taxe pentru un an), la Imperiul Otoman care voia să-și extindă orizonturile până în centrul Europei (a se aminti că după ce Ungaria a devenit pașalâc turcesc în 29 august 1526, după bătălia de la Mohacs, Transilvania a rămas oricum stat independent), reamintim și de Imperiul Austro-Ungar care a terorizat cetățenii Transilvaneni, și pot continua să enumăr mulți alți asupritori care au făcut aproape imposibilă o evoluție linistită și fără probleme pentru România.
Evoluția economică a României a întâmpinat multe probleme: de la furturile de proporții mari suportate la plătirea tributului față de turci. Au fost și perioade mai liniștite, dar vă întreb eu, dacă Ștefan cel Mare în 47 de ani de domnie a purtat în jur de 52 de războaie, oare cât timp îi trebuia Moldovei pentru a-și reveni? Zeci sau chiar sute de ani de pace ar fi făcut să reînflorească economia, dar asta nu s-a întâmplat. Și dacă credeți că în celelate țări românești era mai bine, să știți că în perioada acestor de 47 de ani de domnie stabili ai lui Ștefan, pe tronul Țării Românești s-au succedat peste 50 de domnitori. Răscoale peste răscoale care au oprit evoluția. Evul Mediu a fost cea mai sângeroasă perioada și asta clar nu i-a ajutat pe români. Problemele financiare au continuat în timp, era o foarte mare diferență economică între țărani și boieri, nu a existat un echilibru. În 1938, după primul război mondial, economia și industria României erau la pământ, astfel încât doar 8% din forța de muncă lucra pentru aceste cauze. Singura industrie mai dezvoltată era cea a petrolului. Trebuie menționat faptul că industria și comerțul erau concentrate în doar câteva zone urbane, deci era aproape imposibilă scoaterea economiei din starea ei înapoiată. Schimbările au început între anii 1950-1975. Nu este important să menționez modurile de creștere care au fost abordate de către comuniști, dar trebuie amintite numeroasele furturi făcute țăranilor, în special chiaburilor, sacrificându-i pentru a îmbunătăți economia. Furtul pământurilor pentru a construi fabrici a ajutat, dar doar pe unii locuitori, iar pe alții i-a lăsat în stradă. Nu se poate numi un progres economic complet, nu neg faptul că perioada comunistă nu a ajutat la evoluția econimiei, dar a făcut prea multe sacrificii. Ce vreau eu să evidențiez este că după ce Imperiul Roman a cucerit o treime din Dacia și a furat o parte din bogațiile ei, țara a început să plătească tribut în stânga și în dreapta sau a fost nevoită să suporte noi furturi, pentru a nu aminti numeroasele războaie duse pentru a-și apăra teritoriul.
Vorbind acum despre partea morală țin să evidențiez un regres de la începuturi. În paleolitic domnea pacea și înțelegerea, nu existau războaie lupte sau altele, era liniște. În paleoliticul superior și în mezolitic, după ce au început să aibă așezări în formă de orașe au început luptele pentru supremație și putere. Aici se dovedește că omul nu se naște cu această nevoie întunecată de supremație, doar se accentuează în timp. Antichitatea a fost perioada imperiilor și a bătăliilor pentru cucerire. Oamenii începeau să fie conduși de voința de putere și dominare. Ajungând în Evul Mediu putem spune fără probleme că a fost cea mai sângeroasă perioadă din istorie. Pedepsele și torturile medievale sunt foarte cunoscute din cauza brutalității lor. Principii de atunci s-au remarcat printr-o cruzime ieșită din comun. Noi știm despre Vlad Țepes ca fiind foarte crud și periculos, dar pedepsele sale erau considerate normale pe atunci. Moralitatea oameniilor, principiile lor erau aproape inexistente, până și biserica catolică a făcut numeroase atrocități. Lucrurile s-au mai liniștit, se elimină pedeapsa cu moartea și torturile în general. Lucruri oribile au continuat să se întâmple și vor continua, însă există un clar progres față de Evul Mediu, totuși, la începuturi oamenii erau mai apropiați de natură și de divinitate într-un mod real. Nu existau biserici sau o religie propriu-zisă, dar cu toate astea oamenii erau mai blânzi și nu se luptau pentru putere. Omenirea se îndepartează de divinitate zilnic și alege valorile materiale față de cele spirituale.
Pe plan cultural posibil să fie cel mai mare regres. Nu vreau sa fiu înțeles greșit, există mari oameni de cultură cu care trebuie să ne mândrim, dar eu vorbesc despre aprecierea pentru acesti oameni. Tânăra generație nu îi mai vede idoli pe marii poeți, războinici sau alt om de cultură, noua modă este total alta: promovarea non-valorilor și a prostiei. Sufletul mă doare când văd cât de puțin este apreciat teatrul și este tratat cu atâta indiferență, este de "modă veche", acum avem cinema și mergem să vedem filme din care nu prea învățăm nimic. Câți mai citesc acum când jocurile pe gadgeturile electronice sunt la putere? Cititul este și el de "modă veche". De ce să citești cartea când există film? Nu spun că tehnologia nu este un lucru bun, dar depinde cum este folosită și din păcate, de obicei, este folosită în mod ineficient, iar în acest mod regresul pe plan cultural se face din ce în ce mai simțit.
În concluzie, nu se poate vorbi despre regres sau progres, putem vorbi despre schimbare. Nici nu o putem numi pozitivă sau negativă pentru că ar fi o opinie mult prea subiectivă.
*Când vorbesc despre România nu mă refer la țara propriu-zisă, ci la Poziția geografică, care înainte de 1918 nu avea un nume și se împărțea în 3 țări.
articol de Alex Francesco Dragone, Colegiul Național "Vasile Alecsandri"
Comments