Noi, cei din linia întâi
- youthaddictbacau
- Jul 13, 2020
- 4 min read
Updated: Jul 25, 2020
Școala, locul în care faci primii pași spre secretele cunoașterii, este o instituție esențială și extrem de importantă pentru evoluția fiecărui individ pe plan cultural, dar și social. Școala este pivotul societății și se bazează pe educația și îndrumarea noii generații. Din păcate, sistemul nostru de educație (ca oricare altul) are unele hibe. Nu există sistem perfect, însă în sistemul nostru greșelile sunt adânc înrădăcinate în concepțiile de bază.
Aș vrea să amintesc dezamagitoarea statistică care spune că 40% dintre locuitorii României sunt analfabeți funcționali. Problema constă în stârnirea interesului față de materii si de școală, în general. Elevii nu ar trebui să se simtă obligați să studieze și nici să privească școala cu dispreț, trebuie să se bucure de educația pe care o pot primi, însă ei sunt doar rezultatele acestui sistem.
Cum pot elevii să fie atrași de școală? Curiozitatea tinerilor este stârnită de lucruri interesante și noi. Monotonia permanentă a școlii trebuie schimbată total, punându-se accentul asupra activităților ce stimulează creativitatea și gândirea critică. Fiind pus constant la noi încercări, elevul va trece printr-un proces de maturizare și evoluție continuă. Provocările zilnice stârnesc interesul și atenția tinerilor, provocări prin care aceștia, la final, se vor simți învingători și mândri de propria lor persoană. Ar trebui dezvoltate activități care îi ajută să-si descopere talente ascunse și noi pasiuni.
În școala, din păcate, se pune mare preț pe competitivitate. Fapt care nu ar fi greșit dacă această competitivitate s-ar rezuma la evoluția personală, dar din păcate nu e așa. Criteriul de bază este contrastul cu restul colegilor. În acest mod se creează numeroase frustrări, elevul nereușind să simtă împlinirea unei evoluții proprii pentru că aceasta e eclipsată de rezultatele altui copil. Dar cine susține această competitivitate? Din păcate, părinții sunt cei care, în mod conștient sau nu, subliniază propriilor copii diferențele cu restul colegilor, uitând sau ignorând aproape în totalitate și progresele făcute de aceștia. Ce vreau eu să subliniez este faptul că trebuie să se dea mult mai multă importanță progreselor și evoluției proprii, în defavoarea competiției. Competiția poate crea multe frustrări și chiar traume la nivel conștient sau subconștient, copilul putând dezvolta complexe de inferioritate și ajungând treptat la distrugerea iubirii și stimei de sine. Lipsa de încredere în propria persoană duce la frica de a se manifesta liber, de a-si expune propriile opinii și influențează în mod negativ structura personalității adolescentului.
Țin să subliniez că adolescența este un punct culminant și perioada cea mai critica în evoluția unui individ, crearea unor traume este foarte periculoasă și trebuie subliniat acest detaliu important care este, de cele mai multe ori, ignorat în rândul părinților și al profesorilor.
O altă problemă este importanța scăzută dată creativității. Activitățile școlare din ziua de azi ne determină să folosim, în cea mai mare parte doar emisfera stângă a creierului, bazată pe memorarea și învățarea unor informații, dar uită de emisfera dreaptă, care se bazează pe creativitate și imaginație. Acestea din urmă îi formează viitorului adult modul de abordare a diferitelor situații în viață, împingându- l mereu spre a căuta și a găsi noi soluții. Școala nu ne învață să gândim; pentru a fi un elev model este de ajuns sa înveți pe de rost și să execuți ordine. As vrea sa subliniez o consecință dureroasă a acestui sistem, faptul că elevii învață papagalicește și sunt mult mai interesați de o simplă nota decât de propria lor evoluție. Din punctul meu de vedere, acest lucru este foarte trist și dăunător nouă, viitorul acestei societăți. Profesorii sunt datori să îi facă pe elevi să se îndrăgostească de materia lor, sa învețe de plăcere, nu să vâneze note. În decursul timpului s-a modificat "obiectivul" elevilor, înainte se punea preț pe înțelegerea materiilor și acumularea de noi cunoștințe, ori acum marea majoritate a elevilor sunt la vânătoare de note. De ce? Presiunea pe care o exercită părinții asupra copiilor ii obligă pe aceștia să lase cumva in urmă identificarea propriilor vocații și să fie interesați doar de obținerea unor note cât mai bune.
Totuși, țin să menționez că nu învinuiesc pe nimeni deoarece această mentalitat s-a întipărit deja în subconștientul generațiilor tinere și se perpetuează. Ei bine, asta vrem noi sa schimbăm! Școala trebuie să devină pepiniera unde sunt crescuți și dezvoltați viitori adulți responsabili, asumați, creativi, într-un cuvânt OAMENI. Noi, tinerii de azi, vrem să fim liberi să ne putem exprima cum credem și cum simțim. Sistemul educațional de astăzi ne impune în mod eronat ce și cum sa facem și ne lasă puțină libertate de exprimare. Ceea ce vrem de la acest sistem este să fie mult mai flexibil.
Cu toate acestea, vreau să reamintesc că școala românească a fost dintotdeauna o școală de prestigiu, să nu uităm, de exemplu, că medicii români (formați în școlile noastre) sunt unii dintre cei mai căutați medici din Europa și așa mulți alții din toate domeniile. In concluzie, sunt destul de optimist privind noua mentalitate ce tinde să se dezvolte în ultimul timp. Am descoperit profesori care sunt încântați să desfășoare alături de noi diverse activități extrașcolare, ne ajută să înțelegem cât de important este să muncim în echipă și ne permit nouă, elevilor, să ne urmăm cu bucurie pasiunile. Pe acești profesori îi consider dascăli adevărați, oameni care-și fac meseria cu multă dăruire, oameni în fața cărora mă plec și nutresc un deosebit respect. Îmi doresc ca școala românească să aibă doar astfel de dascăli.
articol scris de Alex Francesco Dragone, Colegiul Național "Vasile Alecsandri"
Comentários