Mituri și credințe de la începuturi până astăzi
- youthaddictbacau
- Jun 28, 2020
- 4 min read
Updated: Jul 24, 2020
Credințele, miturile și religiile au început odata cu venirea omului pe pământ. Este absurd să credem că omul preistoric nu avea unele mituri, ritualuri și credințe. Voi prezenta conceptul de viață după moarte și unele curiozitati din perspectiva credintelor din diferite epoci.
1.PREISTORIA
Totul începe cu paleoliticul, epoca pietrei sau epoca de piatră, o epocă despre care nu știm multe. Din păcate,este greu să spui cu exactitate ce credințe aveau pe atunci oamenii, însă unele ritualuri au fost cât de cât deslușite și interpretate de cercetători.
Cultul vânătorului era clar predominant în paleolitic. Vânatul era considerat singura sursă de hrană. Vânătorii credeau în "Apărătorul Animalelor", astfel erau extrem de atenți și nu exagerau cu crimele împotriva lor. Oamenii erau convinși că sufletele animalelor, dar și ale oamenilor reveneau sub diferite forme, așa că aveau mare grijă de trupurile lor. De exemplu, ritualurile de înmormântare și poziția omului în mormânt nu erau cazuale. Se zice că, dacă omul ar fi fost așezat cu fața la soare, acesta ar fi revenit, în caz contrar nu ar mai fi trăit niciodată. De asemenea, în peșteri s-au găsit numeroase picturi cu oameni și animale, în acest fel fiind subliniată strânsa legătură a oamenilor cu animalele și cu natura, în general. Deci, sunt reliefate unele idei ale reîncarnarii, dar ar putea fi interpretate și ca reveniri fizice pe Pământ-vorbim, însă, despre un subiect extrem de complex și care a stârnit multe controverse.
Cele mai vechi statui descoperite au fost închinate zeiței Venus, principala zeiță în care credeau femeile. S-au găsit unele statui ale zeiței cu pietricele în interior. Întrebarea este: oare oamenii paleoliticului aveau cunoștințe atât de ample de medicină încât să presupună existența ovulelor din corpul femeii sau e o simplă coincidență? Se crede că bărbații și femeile nu stăteau în aceleași case deoarece în unele case s-au găsit obiecte strict în folosul femeii și în altele strict în folosul bărbaților. Se presupune că, în cazul conviețuirii, bărbații ar fi fost cei care se mutau în casele femeilor și ar fi devenit adepți ai cultului zeiței Venus.
Noile cercetări din siturile arheologice ale paleoliticului din zona Cucuteni (Moldova și sudul Ucrainei de azi) au scos la iveală artefacte cu simbolurile yin și yang. Întrebarea este oare taoismul este prezent pe acest pământ din paleolitic? Oare culturile asiatice de azi au luat viață pe Pământul Cucutenian sau s-au dezvoltat contemporan? În concluzie, putem afirma că, deși credințele sunt diferențiate, toate au un nucleu comun.
În mezolitic lucrurile se schimbă, sosirea climei glaciare împinge așezările umane spre munți, iar noile locuințe devin peșterile și unele locuri mai calde din munți. Oamenii nu mai au ce să vâneze, astfel oamenii încearcă să găsească soluții alternative. Ușor-ușor femeile încep să practice agricultura, ajungând astfel să fie privite ca salvatoare, sunt tratate cu mult respect și, mai presus de toate, divinizate. Cu timpul, oamenii sunt obligați să-și dezvolte gândirea și să facă planuri pe termen lung. Avand în vedere nevoia clară de a înțelege perioadele de timp bune pentru agricultură, se presupune că s-a inventat astfel primul calendar bazat pe mișcările lunii. Vânătorii încep să ajute și ei la agricultură, iar cei care nu se descurcau trebuiau să păzească terenurile cultivate, formându-se în acest fel primele cadre militare. Odată cu apariția acestora, încep să apară și primele așezări de tâlhari.
Pacea din paleolitic este distrusă de venirea climei înghețate și de lipsa de resurse și de locuințe umane. Schimbarea principalelor ocupații aduce cu sine și schimbarea radicală a credințelor. Cultul vanatorilor este înlocuit cu cultul agriculturii, considerându-se că această are suflet divin. Aceasta credință vine dintr-o veche legendă din Seram, insula de pe lângă Noua Guinee (Africa) , se zicea că trupul unei tinere fete hainuwane, cu sânge semidivin, a fost sfârtecat și îngropat în pământ. Acest sacrifiu întărește ideea divinizării naturii, oamenii crezând că sunt înconjurați și hrăniți de divinitate. Credința se dezvoltă și oamenii încep să creadă într-un"copac al vieții", care făcea legătura între vii și morți. Cu toate acestea, oamenii preistorici erau siguri că periodic aveau loc unele schimbări radicale în legătură cu acest "copac al vieții", dar nu se știu foarte multe informații despre această credință si se presupune că ideea principală a cultului lor se baza pe"naștere-moarte-renaștere".
În neolitic se păstrează această credință (naștere-moarte-renaștere) și se presupune că atunci s-a format prima triadă divină. În urma cercetărilor, s-au găsit în peșteri imagini ale unei femei, ale unui bărbat cu barbă și ale unui copil, dar această teorie nu este acceptată și a dat naștere multor controverse. Ce se știe sigur, însă, este că principala divintate era o zeiță și era prezentată sub 3 forme: femeie tânără, mamă (care dă naștere unui copil sau unui taur) și bătrână (care este acompaniată de o pasăre de pradă, în vreme ce prezența masculină se remarcă prin copil sau amant al zeiței și al unui adult cu barbă, stând călare asupra taurului, care era văzut ca un animal sacru).
Cultul fertilității și cultul morților erau des întâlnite, astfel morții erau îngropați sub pardoseala casei, având în mână sau pe corp bijuterii sau averi. Craniile erau pictate în roșu și aveau o față supra modelată, astfel se presupune că ei își dezvoltaseră un cult al craniilor. Ce se poate spune cu exactitate este că unele mituri și rituri s-au perpetuat astăzi, unele din simbolurile de atunci fiind regăsite și în religiile actuale. Credința și speranța oamenilor într-o viață după moarte sunt prezente din preistorie.
În concluzie, putem afirma că acești oameni care au trăit în preistorie aveau propriile mituri, credințe și ideologii. Timdem să credem că ei erau mult mai dezvoltați decât ne-am putut imagina noi și credințele lor erau complexe și profunde.
articol de Alex Francesco Dragone, Colegiul Național "Vasile Alecsandri"
Comentarios