Mare ești, Dacie!- poezie

de Alex Francesco Dragone, Colegiul Național "Vasile Alecsandri"

Când lumea a început, O bucată din rai s-a rupt, Pe glia Daciei a căzut. Aducând Edenul pe Pământ, Formându-se un popor de neînfrânt, Prezentanduni-l pe Zalmoxis cel sfânt. Primul mare învățat, De greci și egipteni invidiat, Și de creștinism urmat. Zamolxis, tu mare întemeietor, Ai dat lumii un mare ajutor, Păcat că te-ai ales cu un popor cerșetor. Tu l-ai inspirat pe Deceneu Să urmeze al tău traseu Unind toate credințele cu greu. Burebista devine primul rege Și întemeiază prima lege Și toate popoarele reculege. Oh, Burebista,rege mare, Conducător al atâtor popoare De ce te-au răsplătit cu trădare? Și la trădare Deceneu a aderat Sau poate chiar a ajutat Și așa popoarele s-au destrămat. Și românii au profitat Și de frică au uitat Și pe daci i-au atacat. Oh, Decebal,tu mare apărător, Care ai schimbat fluxul râurilor Pentru a nu le preda comoara lor. Tu, ca un războinic ai murit , Plin de glorie învăluit, Neacceptând să fii batjocorit. Căci barbarii sunt în țară Și Transilvania ei furară, Iar Dacia plange iară. Dar dacii liberi nu s-au lăsat Iar popoarele înrudite i-au urmat, Iar pe romani s-au răzbunat. Căci au gonit dușmanul, Au eliberat neamul Și și-au căutat căpitanul. Pe Spartacus ni l-au furat, Iar în arena l-au aruncat, Dar el a doborât orice soldat. O mare răscoală a pornit, Ura în sclavi a stârnit, Și ca un erou a murit . Ce pot spune de Iustinian, Care a devenit un rege roman, Și la gât având al tracilor talisman. Tu, Mihai,mare întemeietor, Al țărilor prim unificator, Având o moarte de cerșetor. Acesta este primul poporul, Cel mai iubit de Creator, Iar noi îl tratăm în mod batjocoritor.