Glasul cel din urmă

Au trecut 137 de ani de la ultimul articol al celui mai mare ziarist român din toate timpurile. 28 iunie 1883, o zi pe care nimeni nu trebuie să o uite și trebuie cinstită, căci, în această zi, marele nostru poet, Mihai Eminescu, scrie ultimul său articol în care se regăsesc speranța și încrederea pe care le avea în presă. El recunoaște guvernului român, care era condus din umbra de imperiul austro-ungar, imposibilitatea de a manipula presa și ziariștii, deoarece, zice el "nu va fi în stare (guvernul-n.a.) nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa (țară-n.a.) ...".

Prin acest articol, Eminescu clarifică situația din acea vreme, unde corupția începea din ce în ce mai mult să prindă viață în România, odată cu venirea principelui Carol. Modul de guvernare al acestuia din urmă a fost total atacat de către poet de-alungul anilor, însă prin acest articol lovește prea puternic și aproape fatal guvernul. Un haos total domnea printre politicienii de atunci, ca să nu mai spun de presiunile permanente din partea habsburgică. Aceștia nu îl mai suportau pe Eminescu și se crede că i-au amenințat pe români cu începerea unui război, dacă Eminescu nu ar fi fost eliminat din viața publică. Poetul nu și-a ascultat "prietenul", Titu Maiorescu, care l-a sfătuit sau, mai bine-zis l-a rugat "să spună adevărul,dar nu tot adevărul" .

În București domnea haosul, Eminescu din nou puse la zid politicienii și conducerea, aceștia pierzând controlul maselor. Cum ar fi putut să repare tot? Plănuiesc arestarea poetului chiar pe 28 iunie 1883, în aceeași zi în care a scris articolul. Este arestat și este internat într-un spital de boli nervoase. Ziarul "Timpul", deși a cunoscut o perioadă înfloritoare datorită lui Eminescu, se întoarce împotriva acestuia și susține ideea că acesta ar fi fost nebun. Prietenii și colegii acestuia (Maiorescu, Slavici, Negruzzi, etc.) îl lasă singur, ba mai mult, se presupune că Maiorescu a ajutat la arestare -Eminescu i se va adresa acestuia prin apelativul ironic "doctore". Această implicare a lui Maiorescu evidențiază clar prezența masoneriei în arestarea și chiar în moartea lui Eminescu.

Chiar dacă e genial, ultimul articol al poetului este fatal. Deși "nebun", Eminescu continuă să scrie poezii și articole care au fost găsite și publicate post-mortem, însă nu sunt bine cunoscute. Unele voci afirmă că a fost dus la Viena, în secret, pentru a-l da definitiv habsburgilor, însă doctorii de acolo au recunoscut ca era clinic sănătos și nu aveau niciun motiv pentru a-l interna. În România nu este lăsat liber, fiind în continuare declarat "nebun" și periculos pentru cei din jur. El este tratat cu mercur, tratament care este ilegal și care l-a afectat enorm pe poet. El deja avea o sănătate precară, avea un corp slăbit de boli și de sărăcie, astfel încât nu poate duce mult timp lupta împotriva tratamentului mortal care i se administra forțat. Deși fratele său, Matei, a făcut mari presiuni spitalului pentru a avea grijă de propriul frate, declarând o bună situație financiară, acești crimanali, căci nu sunt altceva, au refuzat categoric externarea poetului. Se zice că doza de mercur pe care i-o administrau prin tratament a fost mărită treptat, astfel încât să nu poată supraviețui prea multă vreme.

15 iunie 1889-ce zi tristă! Codrul, râurile și animale urlau și-l cereau înapoi. O suferință sfâșietoare pentru natură, căci natura a fost singurul adevărat prieten care chiar l-a iubit. 15 iunie 1889, ziua stingerii din viața a unui iubitor și cunoscător de țară, un mare patriot care în urma sa nu a lăsat doar poezii și articole despre politică, ci multe valori și a demonstrat nu doar românilor, ci lumii marele său curaj de a înfrunta singur un imperiu.

---

Eminescu este cel mai mare simbol al României și ar trebui să fie eroul tuturor celor care s-au născut aici pentru că datorită lui am înțeles poezia și am văzut o dovadă clară de patriotism. Eminescu a fost un om pentru care binele țării era pus înaintea intereselor personale. Acest patriot care a luptat pentru fiecare dintre noi a fost ucis fără ca nimeni să ridice un deget. Oare acei oameni se pot numi români? Oare acei oameni se pot numi oameni? Eminescu nu a fost un poet și un ziarist al României, a fost și este o personalitate mondială, care nu a fost apreciată și nu a fost prețuită așa cum i se cuvenea.

Azi, 28 iunie, cred că ar trebui să cinstim ziua ultimului articol al lui Eminescu. Singurele lucruri pe care acesta le susținea erau libertatea de exprimare și lupta împotriva corupției. Pentru aceste nobile țeluri a fost torturat și a avut o moarte grea și nemeritată. Măcar azi, 28 iunie 2020, să aducem un omagiu ultimului său articol- glasul cel din urmă, și să ne îndreptăm greșeala de a nu-i fi dat importanța cuvenită.

---

articol de Alex Francesco Dragone, Colegiul Național "Vasile Alecsandri"