Ecaterina Teodoriu
- youthaddictbacau
- Jul 24, 2020
- 4 min read
„Neobosită, ea lucrează de dimineaţa până seara, cu o abnegaţie demnă de laudă: pansează răni, veghează la căpătâiul suferinzilor, alină dureri cu vorbe calde, izvorâte din inima-i generoasă”.Așa era descrisă de către comandantul Marii Legiuni a Cercetașilor, una dintre cele mai mari nume cu care ne putem mândri. Recomandată în fața Principelui Nicolae de către căpitanul Teiușeanu ca fiind „Jeana D’Arc a noastră”, acest simbol de curaj, patriotism și mărinimie este mai degrabă ascuns de urechile poporului decât promovat în școli.
Cătălina Toderoiu, cum a fost numită la naștere, a fost o femeie trăind în prima parte a secolului XX, care a trăit și a murit pentru țara sa, dovedind devotament și tărie de caracter cu adevărat demne de urmat. S-a născut la 1894 din Elena și Vasile Toderoiu, în comuna Vlădeni, Târgu-Jiu, județul Gorj, „un ghemuleț de carne sângeriu”.Familia îi era numeroasă, trăind într-o casă cu opt copii. A crescut în condiții nu tocmai ideale, părinții fiind din cauza sărăciei, incapabili să le ofere odraslelor lor cele mai comfortabile situații. Eroina de la Jiu, cum a ajuns să fie numită mai târziu în viață, a dormit laolaltă cu cei cinci frați și două surori într-o singură odaie; iar patul ei era cădița în care, în restul timpului, cei mici erau spălați. De mică a dovedit inteligență, ambiție și statornicie. Și-a convins părinții să o lase să urmeze școala primară (ceea ce pe atunci era lucru mare, mai ales pentru o femeie), unde s-a remarcat prin rezultate excelente. Urmând chemarea lăuntrică a cunoașterii, a obținut o bursă către un Gimnaziu din București, iar mai apoi a învățat la o școală de infirmiere. Și-a schimbat numele pe când era la București din Cătălina Toderoiu în Ecaterina Teodoriu. Pentru rezultatele deosebite pe care le obținea, bunicul Matei Dascălu îi oferă o vioară, cu care unge urechile și sufletele oamenilor din sat, acompaniată de vocea-i blajină.
A activat ca cercetașă în diferite grupări pe parcursul gimnaziului, iar după vara petrecută acasă de după terminarea studiilor (la 22 de ani), a fost recrutată în armată la august 1916 ca infirmieră. Din nou, pe postul ei atrăgea laudele și admirația colegilor și a superiorilor săi. Ca orice poveste măreață însă, cea a Ecaterinei are punctele ei întunecate. La 30 octombrie 1916 fratele cu care se înțelegea cel mai bine, Nicolae, a fost spulberat de un obuz și, astfel, ucis. Acest eveniment sumbru o trimite pe curajoasa fată pe un drum cu ținta de a-i face dreptate dragului ei frate. Începe prin a se înrola în armată ca ostaș, în același regiment cu Nicolae, încurajată de iubitul ei. Acest lucru nu a fost ușor, considerând standardele discriminatorii de atunci. Puterea atât fizică cât și psihică, alături de insistența și inteligența ei, au dus-o însă în primele linii ale Primului Război Mondial. În timpul unei bătălii a fost capturată, alături de alți câțiva ostași. Profitând de un moment de neatenție al escortei germane, ea a împușcat-o și astfel și-a scăpat conaționalii din mâinile torturilor naziste. Faptul eroic a costat-o o rană la picior, dar i-a oferit titlul de Eroina de la Târgu Jiu. Decembrie al aceluiași an sângeros, Măria Sa, Regina Maria a onorat-o cu gradul de sublocotenent onorific și i-a distribuit lunar 400 de lei. Din aceia ia o mică parte pentru sine și donează majoritatea copleșitoare celorlalți soldați, pentru a le îmbunătății calitatea vieții. A murit eroic, conducându-și soldații în bătălie, străpunsă de două gloanțe de mitralieră. În timp ce duhul îi părăsea amfora trecătoare a trupului, își îndemna ostașii să continue și să nu se gândească la ea în timp ce luptau, cu cuvintele: „Înainte! După mine, băieţi! Nu va lăsaţi! Sînteţi cu mine, înainte! Înainte!”.
M-a impresionat povestea acestei eroine atât pentru că este una demnă de o astfel de reacție, dar mai ales pentru că am aflat de ea abia acum. Peste tot văd încercări de a crea modele feminine pentru a împuternici fetele și femeile, dar avem istorii ca aceasta pe care nu le considerăm deși ar trebui să ne fie în manualele de istorie. Recentele mișcări sociale tind să înlăture părțile legate de valori ale omului în general, dar mai cu seama ale femeii. Cum comuniștii au luat oamenilor proprietatea privată, așa și acum, cel mai probabil din lipsă de interes, media răpește personajelor create aroma unor personalități variate de portretizat. Inteligența și ambiția sunt rareori promovte în formele lor pure, nedeviate. Dacă cineva e patriot, automat este mai puțin apreciat de publicul ideal. Văd în Eroina de la Târgu Jiu modelul femeii puternice care este împins în față de mișcarea feministă. Una care a excelat în domeniile bărbatului în ciuda faptului că era oprimată. Din păcate, faptul că Ecaterina Teodoroiu nu avea concepții progresiste, susținând și trăind după idei tradiționaliste, precum credința și patriotismul, o fac mai puțin interesantă pentru adepții acestei mișcări. Banksy, un artist anonim britanic, spune că murim de două ori: o dată când inima încetează să ne mai bată în piept, iar a doua când cineva ne grăiește numele pentru ultima dată. Cu asta în minte, e important să ținem în viață astfel de persoane, care arată că feminismul este întâi și întâi o mișcare socială și nu una politică.
articol de Matei Boholțeanu, Colegiul Național "Gheorghe Vrănceanu"
コメント