Trăim într-o societate în care gânditul în turmă îți garantează un loc în prima linie, în care a susține majoritatea este în regulă, chiar dacă majoritatea în sine greșește. Trăim într-o societate în care diferit înseamnă greșit și în care lipsa valorilor morale și a culturii este la ordinea zilei. Așa că, n-am putut să nu-mi pun adesea întrebarea: "Cât de relevantă este vocea ta?".
O lungă perioadă de timp am încercat să mă integrez în majoritate, să renunț la propriile opinii si pasiuni doar pentru că erau diferite, pentru că nu se înglobau în modul celorlalți de gândire. Perioada în care am stagnat, pentru că eram constientă de cât de nepotrivită era viața pe care încercam să o trăiesc, dar de care, în același timp, imi era teamă să mă desprind, reprezintă momentul de trecere dintre cine eram și cine voiam să fiu.
Când au încetat să mai conteze privirile critice pe care le primeam atunci când țineam o carte în mână sau comentariile lipsite de respect pentru că aveam "tupeul" de a-mi expune propriul punct de vedere, pot spune că, abia atunci, lucrurile au început să ia o întorsatură favorabilă și că am observat, spre marea mea surprindere și bucurie că, în ciuda faptului că nu mai faceam parte din majoritate, m-am înconjurat de propria mea minoritate, și că lumea devenea intrigată de această nouă perceptie asupra existenței.
Dacă aș auzi azi întrebarea:"Cât de relevantă este vocea ta?", pe lângă un zâmbet pe buze, mi-ar aduce si un vag sentiment de familiaritate și fericire. Vocea ta contează, iar când vei descoperi puterea ei, n-o să mai existe zid care să-ți distrugă încrederea în propriile forțe și să-ți ruineze visele.
articol de Lorena Butnaru, Colegiul Național de Artă "George Apostu"